În data de 11.04.2024 orele 18:00 – 19:30 la sediul Baroului București se va ține prelegerea cu tema Efectele hotărârii judecătorului de drepturi și libertăți în camera preliminara – practica curenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Prelegerea va fi ținută de către domnul avocat Mihnea-Octavian STOICA din cadrul Societății Civile de Avocați Mihnea Stoica și Asociații și domnul avocat Andrei-Sebastian MURARIU din cadrul Societății Civile de Avocați Murariu și Asociații.
În cadrul acestei prelegeri se vor analiza hotărâri ale instanțelor de judecată din procedura camerei preliminare iar punctul de interes va fi o hotărâre recent pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește analiza standardului de probă în camera preliminară.
Later edit:
S-a discutat despre invocarea de către apărare a nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale grefată pe dispozițiile art. 15 și art. 309 Cod de procedură penală. Practica judiciară este în sensul că, o asemenea apărare nu poate fi valorificată în camera preliminară, fiind o apărare care vizează, de fapt, temeinicia acuzației.
S-au prezentat sumar câteva spețe care arată această argumentare a instanțelor.
Încheierea care a făcut obiectul prelegerii de ieri a avut o particularitate aparte, întrucât, un judecător de drepturi și libertăți a pronunțat o încheiere în care statua asupra probatoriului, încheiere ce a fost apreciată de către ICCJ ca fiind coerentă în argumentație și care concluzionează că probatoriul nu este suficient pentru a dispune o măsură preventivă în cauză.
S-a antamat, de asemenea, conceptul de autoritate de lucru judecat pe care ICCJ nu-l acordă acestei încheieri, însă, acordă o obligativitate a acesteia, făcând o ierarhie a organelor judiciare ce trebuie să respecte această hotărâre. Astfel, arată ICCJ că, această hotărâre își manifestă plenar efectele și că ea este obligatorie (fără o autoritate de lucru judecat) doar procurorului, nu și judecătorului de cameră preliminară și în niciun caz instanței de judecată.
S-au ridicat probleme în ceea ce privește echitabilitatea urmării penale în cazul inculpatului ce nu ajunge în fața unui judecător de drepturi și libertăți față de inculpatul care, s-ar presupune că, are o situație mai grea și ajunge în fața unui judecător de drepturi și libertăți. Această problemă a apărut în contextul întrebării, dacă cererea formulată de apărare ar mai fi avut aceeași finalitate dacă în cauză nu ar fi fost un judecător de drepturi și libertăți care să statueze asupra probelor.
În sală au fost argumente pro și contra însă, majoritatea participanților au conchis că încheierea judecătorului de drepturi și libertăți dobândește o importanță majoră în modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară va aprecia asupra nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale.
S-a mai apreciat și asupra constatării nelegalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale dacă la momentul dispunerii acestei ordonanței nu existau probe, însă, până la emiterea rechizitoriului, procurorul readministrează și administrează probe noi. În atare situație, ICCJ apreciază că ordonanța de punere în mișcare ar putea fi salvgardată de administrarea probelor noi și în atare situație, s-ar conchide că, nulitatea relativă nu ar mai subzista. În sală, participanții nu au avut o opinie fermă cu privire la această chestiune.