Exemplul tipic des întâlnit în practică este momentul în care polițiști de pe stradă efectuează percheziții corporale asupra persoanelor și depistează droguri asupra acestora. Nu doar pe stradă se întâmplă asta, foarte des vin persoane la noi care ne relatează că au fost depistate cu droguri la diverse festivaluri de muzică și ne întreabă ce se întâmplă mai departe?
După ce au fost depistate cu droguri, persoanele sunt identificate, se face un proces verbal în care se consemnează activitatea iar apoi substanța găsită asupra persoanei este ridicată în vederea analizării. Se duc substanțele la laboratoare specializate și ulterior se întocmește un raport de constatare tehnic-științific în care se concluzionează ce reprezintă substanța respectivă. Cel mai adesea, substanța reprezintă un drog care se regăsește în unul dintre tabelele din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri*). În funcție de încadrarea drogului în tabelele din Legea mai sus indicată, drogul va fi considerat de risc sau de mare risc.
Drogurile cele mai uzitate în practică sunt:
- Droguri de risc – canabis, hașiș, unele amfetamine care se regăsesc în tabelul I, ketamina
- Droguri de mare risc – cocaina, heroina, amfetamine, Ecstasy (MDMA) acid lisergic dietilamidă sau LSD,
Ulterior, vor fi contactate pentru a veni la sediul DIICOT cel mai adesea pentru a da explicații cu privire la substanța găsită asupra lor. Acesta ar fi momentul cel mai târziu când ar trebui să consultați un avocat, momentul cel mai potrivit ar fi imediat după depsitarea drogurilor asupra dumneavoastră. Odată ce vă prezentați la sediul Parchetului fără avocat există posibilitatea ca lucrurile să nu mai poată fi remediate ulterior. De aceea este imperios necesar ca înainte să vă prezentați la audierile în fața procurorului să vă consultați cu un avocat, să cunoașteți ce drepturi aveți, ce se poate întâmpla mai departe, la ce vă expuneți și cum poate să vă ajute un avocat.
Ne puteti contacta la telefon sau WhatsApp 0741.291.190 sau 0757.745.757 sau email murariu@murariulaw.ro
Cât durează un dosar penal cu privire la droguri ?
Foarte multe persoane ne întreabă cât durează un asemenea dosar de urmărire penală și cât durează când ajunge și în fața judecătorului. Sunt preocupate de durata unui dosar, mai ales dacă sunt la primul contact cu legea penală, întrucât timpul îndelungat reprezintă pentru ele însele o traumă. Criminologic, într-adevăr, durata îndelungată a unui proces are consecințe importante și asupra autorului săvârșirii unei infracțiuni întrucât anchetarea sa pe o perioadă îndelungată (simpla deținere a calității de inculpat) reprezintă o traumă și o frică constantă în viața sa. De aceea, legiuitorul a introdus în legislația penală și prescripția răspunderii penale.
Durata dosarului în faza de urmărire penală depinde de mai mulți factori cum ar fi:
- Cantitatea de droguri găsită asupra dumneavoastră
- Drogul găsit – dacă este de risc sau de mare risc
- Infracțiunea de care sunteți acuzat – deținere de droguri pentru consum propriu sau trafic de droguri de risc sau mare risc, trafic internațional de droguri sau alte infracțiuni asemănătoare
- Numărul total de persoane implicate în dosarul întreg
- Numărul total de infracțiuni existente în dosar (pe lângă existența drogurilor fiind reținut și un grup infracțional organizat, șantaj, etc)
- Cooperarea dumneavoastră cu organele judiciare (declarație de recunoaștere sau contestare)
- Luarea unor măsuri preventive sau cercetarea în stare de libertate
- Filaj și supraveghere tehnică a dumneavoastră sau a altor persoane implicate
Acestea ar fi doar câteva elemente orientative care denotă gravitatea și amploarea unui dosar de urmărire penală care are la bază existența drogurilor, fiind cercetat de către procurori specializați de la DIICOT. Dacă dosarul este cu o singură persoană, care avea asupra ei droguri în vederea consumului propriu, de regulă cannabis, durata unui asemenea dosar în faza de urmărire penală poate fi de la 6 luni de zile în sus. Nu este exclus ca un dosar care este mai simplu și în care pericolul social să fie mai redus, să dureze mai mult decât un dosar în care sunt implicate mai multe persoane și droguri mai periculoase. Trebuie să aveți în vedere că, în cauzele în care se ia măsura arestării preventive față de un inculpat, acestea au prioritate față de cele unde persoanele sunt judecate în libertate. Motivul principal constă în faptul că art. 236 alin. (4) Cod procedură penală prevede că durata maximă a arestării preventive a unui inculpat în faza de urmărire penală este de 180 de zile. De regulă, organele de urmărire penală, dacă arestează un inculpat, doresc să finalizele urmărirea penală în decursul celor 180 de zile. Evident, nu este exclus ca ulterior inculpatul să fie pus sub măsura controlului judiciar și urmărirea penală să mai dureze.
În ceea ce privește durata dosarului în fața instanței de judecată, aici este important de observat procedura aleasă de inculpat. Dacă alege procedura simplificată de recunoaștere, de regulă, dosarul se va încheia la primul termen de judecată. Durata totală a unui astfel de dosar, de la momentul înregistrării sale la instanța de judecată va dura între 2 și 6 luni de zile, având în vedere că există și o fază anterioară judecății, denumită camera preliminară. Dacă, în schimb, se contestă probatoriul, atunci dosarul va avea mai multe termene de judecată, termene la care se vor administra ulterior probe precum audieri de martori, rapoarte de expertiză cu privire la drogul respectiv etc. Durata poate varia de la o instanță la alta în funcție de gradul de încărcare.
Se poate obține o renunțare la urmărirea penală pentru cannabis ?
Unul dintre cele mai des întâlnite droguri este canabis-ul, denumit popular marijuana iar științific THC de la tetrahidrocanabinol. Cu toate acestea, toate cele 3 denumiri reprezintă substanțe diferite și comportă încadrări diferite. Spre exemplu, canabis-ul este o denumire generală a plantei din familia Cannabaceae, și care poate fi utilizat și în recuperare medicală. Marijuana este un termen care descrie în realitate mugurii de cannabis care conțin cel mai mult THC. THC (tetrahidrocanabinol) reprezintă compusul efectiv din planta canabis care oferă senzația căutată de consumatorul de droguri, practic efectul de relaxare intensă. Totodată, în funcție de canabisul utilizat, compoziția de THC poate fi mai mică sau mai mare. Spre exemplu, planta canabis poate fi utilizată și în industria textilă sau alimentară iar acel tip de canabis are o concentrație de THC de până în 3%, spre deosebire de canabisul utilizat ca drog care are o compoziție de THC de până la 15%.
În România, canabisul este considerat drog de risc și este inclus în Tabelul nr. III din legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Insă, THC (tetrahidrocanabinol), mai precis uleiul sau esența de canabis, este considerat drog de mare risc, fiind încadrat în Tabelul nr. II.
Potrivit art. 4 din Legea 143/2000, deținerea de canabis pentru consum propriu se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Articolul 4(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
În practică, în funcție de circumstanțele cauzei dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, se poate obține o soluție de renunțare la urmărirea penală pentru deținere de canabis. Renunțarea la urmărirea penală este o soluție foarte bună întrucât nu determină condamnarea persoanei ci doar confiscarea drogului și ulterior câteva obligații impuse de către procuror. Însă, poate cel mai important lucru pentru persoana în cauză, nu va avea o condamnare înscrisă în cazierul judiciar!
Renunțarea la urmărirea penală se poate dispune în baza art. 318 Cod de procedură penală atunci când nu există un interes public pentru efectuarea urmării penale sau când costurile privind ancheta ar fi mai ridicate decât beneficiul obținerii unei condamnări, raportat la persoana inculpatului.
Ne puteti contacta la telefon sau WhatsApp 0741.291.190 sau 0757.745.757 sau email murariu@murariulaw.ro
Observând limitele de pedeapsă cuprinse de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, se deduce că pentru această faptă, se poate obține o soluție de renunțare la urmărirea penală, precum și toate celelalte soluții prevăzute de procedura penală respectiv: renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Sigur că, aceste soluții vor fi alese raportat la fapta concretă, la circumstanțele personale ale inculpatului iar acestea sunt puse în lumină de către avocat. Nu de puține ori am observat în practică, persoane care, deși erau foarte bine integrate în societate, premiate din punct de vedere educațional, nu știau că aceste lucru trebuie evidențiate.
De aceea este important să luați legătura cu un avocat care aduce în lumina judecătorului toate aspectele pozitive pentru inculpat spre deosebire de procuror care este la polul opus și aduce în vedere chestiunile negative referitoare la persoana inculpatului.
Dar amendă penală se poate obține pentru canabis?
Amenda penală reprezintă o soluție de condamnare a persoanei care implică plata unei sume de bani ca pedeapsă. Cu toate acestea, amenda poate fi aplicată de către judecător doar acolo unde Codul penal o prevede ca pedeapsă alternativă.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedeapsa pentru deținerea de droguri de risc (canabis) pentru consum propriu este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Astfel, judecătorul va analiza ce soluție se impune în cauză, dacă este necesară aplicarea unei pedepse sau amânarea aplicării acestei pedepse. Dacă se orientează către aplicarea unei pedepse, va trebui ulterior să decidă dacă aplică pedeapsa închisorii sau a amenzii.
Pentru deținerea de canabis în vederea consumului se poate obține aplicarea unei amenzi penale, ulterior inculpatul va trebui să achite către stat cuantumul amenzii. Nerespectarea acestei obligații va conduce ulterior la înlocuirea amenzii aplicate cu închisoarea.
Ce beneficii am dacă recunosc fapta?
Declarația de recunoaștere dată atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată are anumite beneficii. În faza de urmărire penală vă ajută să dați dovadă de sinceritate și conduită bună față de procedurile judiciare. Această conduită va conduce la cercetare în libertate sau sub imperiul unei măsuri preventive mai blânde, cum ar fi controlul judiciar. Totodată, declarația prin care ați recunoscut fapta săvârșită, vă mai poate ajuta în faza de urmărire penală la încheierea unui acord de recunoaștere.
Recunoașterea în fața instanței de judecată (deci după ce s-a finalizat atât urmărirea penală cât și camera preliminară) vă ajută să accesați procedura simplificată. Atât procedura simplificată cât și acordul de recunoaștere încheiat cu procurorul au beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul închisorii și cu o pătrime în cazul amenzii.
În funcție de particularitățile cauzei care trebuie privite per ansamblu de către un avocat, eventuala recunoaștere nu trebuie făcută prematur! Beneficiul recunoașterii săvârșirii faptei poate fi accesat până la citirea actului de sesizare a instanței și când se va pune în discuție procedura care va urma. Odată ce s-a recunoscut încă din faza de urmărire penală este foarte dificil de modificat sau de nuanțat declarația iar retractarea, deși posibilă din punct de vedere teoretic, practic ea nu va avea valoare. De aceea inculpatului i se atrage atenția că, dacă va da o declarație, aceasta poate fi folosită atât în favoarea sa cât și în defavoarea sa.
De reținut că nu se reduce pedeapsa aplicată de instanță cu o treime sau o pătrime în cazul amenzii, ci limitele prevăzute de lege se reduc iar apoi, în limitele reduse, se aplică o pedeapsă. Este o confuzie des întâlnită printre justițiabili și este important de înțeles.
De exemplu, dacă limitele de pedeapsă sunt între 3 și 10 ani, dacă se alege procedura simplificată sau acordul de recunoaștere, noile limite de pedeapsă vor fi de 2 ani și 6 ani si 7 luni. Astfel, pedeapsa pe care judecătorul o va putea aplica în cauză va fi de maxim 6 ani și 7 luni, spre deosebire de procedura de drept comun unde maximul ar fi fost de 10 ani. Cu toate acestea, trebuie să aveți în vedere că, uneori, judecătorul poate oricum să aplice aceeași pedeapsă în ambele variante, dacă se orientează către mediul pedepsei. Astfel, judecătorul poate aplica o pedeapsă de 4 ani închisoare indiferent dacă s-a ales procedura simplificată sau cea de drept comun. Rămâne ca întotdeauna să vă consultați cu avocatul în ceea ce privește procedura de urmat.