Cel mai adesea, momentul la care clienții aleg să ne contacteze este acela când organul de urmărire penală îi cheamă la declarații, fie în calitate de martor fie în calitate de suspect sau inculpat. Întrebarea ce apare din primele minute ale conversației cu avocatul este: trebuie să dau declarație în fața polițiștilor?
Răspunsul diferă de la caz la caz, de particularitățile speței dar mai ales de calitatea în care sunteți chemat să dați o declarație. Puteți fi chemat să dați o declarație în calitate de: martor, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, suspect, inculpat.
Ca regulă generală, indiferent de calitatea în care sunteți chemat să dați o declarație, nu trebuie să dați o declarație până nu consultați un avocat. Indiferent dacă sunteți martor sau inculpat, trebuie să vă informați în prealabil cu privire la drepturile pe care le aveți în funcție de calitatea în care sunteți chemat la declarații.
Dacă sunt martor mai trebuie să consult un avocat cu privire la declarația mea ?
În primul rând, trebuie să știți că din martor puteți ajunge foarte rapid suspect sau inculpat. Prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală din 2014, chiar și în ipoteza în care autorul săvârșirii infracțiunii este prins imediat de către organele de poliție, acesta va fi audiat inițial ca martor. Acest lucru se datorează faptului că, urmărirea penală debutează in rem adică cu privire la faptă iar ca urmărirea penală să fie continuată in personam adică față de un suspect, este necesară administrarea unor probe.
În atare situație, viitorul suspect este audiat ca martor și abia apoi dobândește calitatea de suspect sau inculpat. Astfel, am avut situații în care persoanele au fost chemate să dea o declarație în calitate de martor iar apoi să ne contacteze întrucât au dobândit calitatea de suspect și inculpat.
Întotdeauna contactați avocatul înainte de a da o declarație și nu după!
Totodată, martorul tipic care a asistat la un eveniment și este chemat la poliție să dea o declarație, are dreptul, conform art. 118 alin. (4) Cod de procedură penală să se prezinte cu un avocat care să asiste la audiere: “(4) Dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere.”
Astfel, chiar dacă sunteți martor, vă puteți prezenta la audiere însoțit de un avocat. Motivul principal este respectarea drepturilor dumneavoastră și ca audierea să nu se deruleze într-un mod nelegal. Spre exemplu, nu de puține ori am observat organe de cercetare penală care intimidează martorul din varii motive. Audierile pe un ton ridicat, tendențios, amenințări cu dosare penale referitoare la mărturie mincinoasă, ținerea martorului pe holurile secției de poliție timp de ore bune, aducerea martorului cu mandat de aducere deși nu era necesar, sunt doar câteva dintre chestiunile uzitate de către polițiști în cazul unei intimidări. Sigur că, aceste situații nu sunt omniprezente, însă prin prezența unui avocat alături de martor, aceste lucruri sunt imediat remediate dacă ele se aplică în cazul dumneavoastră.
Ne puteți contacta la nr. de telefon sau WhatsApp 0741.291.190 sau 0757.745.757 sau pe email la murariu@murariulaw.ro
O altă chestiune pentru care este bine să consultați avocatul înainte de a da declarație în calitate de martor este pentru că acesta poate analiza dacă dumneavoastră puteți uzita de dreptul la tăcere. Trebuie să știți că și în calitate de martor aveți dreptul de a nu vă autoincrimina. Dispozițiile art. 118 alin. (1) prevăd faptul că: “(1) Martorul are dreptul să nu declare fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina. Organul judiciar este obligat să aducă la cunoștință acest drept înainte de fiecare audiere, în condițiile art. 120.“
Mai exact, deși sunteți chemat în calitate de martor, aveți dreptul să vă limitați declarația pe care o dați până la momentul la care, dacă ați continua, atunci v-ați incrimina singur. Nu puteți să eludați în totalitate să dați o declarație dar aveți dreptul să vă opriți atunci când urmează să vă auto inculpați. Din nefericire, de multe ori am observat că, drepturile martorului sunt aduse la cunoștința acestuia la sfârșitul audierii și nu la început. Lipsa avocatului care să facă mențiuni despre acest fapt deosebit de important, va conduce la constatarea legalității audierii (deși nu este legal ca drepturile să fie aduse la cunoștință la final) și la o imposibilitate de înlăturare a acestei declarații având în vedere că, se prezumă, că martorul a fost de acord să dea o declarație în contextul în care i s-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de lege și a și semnat declarația și procesul verbal de aduce la cunoștință a drepturilor.
Dacă sunt rudă cu persoana inculpată pot refuza să dau o declarație?
Dacă ați fost martor la un eveniment iar poliția vă cere să dați o declarație, trebuie să cunoașteți că aveți dreptul de a refuza să dați o declarație în calitate de martor în baza art. 117 Cod de procedură penală. Potrivit acestui articol, următoarele persoane au dreptul de a refuza să dea o declarație în calitate de martor:
- soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului;
- persoanele care au au avut calitatea de soț al suspectului sau inculpatului;
- persoanele care au stabilit relații asemnătoare acelora dintre soți sau acelora dintre părinți și copii, dacă dovedesc că au convențuit sau convețuiesc cu suspectul sau inculpatul.
Ascendenții în linie directă se referă la părinți, bunici sau străbunici ai suspectului sau inculpatului. Descendenții se referă la copiii suspectului sau inculpatului. Astfel, dacă vă regăsiți în situațiile de mai sus, aveți dreptul de a refuza să dați o declarație care l-ar incrimina pe suspect sau inculpat. Cu toate acestea, aveți în vedere că, dacă alegeți să dați o declarație, aceasta poate fi folosită în proces în favoarea sau în defavoarea suspectului sau inculpatului.
Ne puteți contacta la nr. de telefon sau WhatsApp 0741.291.190 sau 0757.745.757 sau pe email la murariu@murariulaw.ro
Totodată, rețineți că, dacă alegeți să dați o declarație în calitate de martor, trebuie să spuneți adevărul întotdeauna. Dacă nu spuneți adevărul, veți fi acuzat de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 Cod penal, chiar dacă vă regăsiți în situația de mai sus, întrucât nu ați uzat de dreptul de a nu da declarație. Dacă cumva ați ales să dați o declarație mincinoasă, în speranța de a ajuta suspectul sau inculpatul cu care sunteți rudă, contactați de urgență un avocat pentru a vedea dacă mai există cauze de nepedepsire prevăzute de art. 273 alin. (3) Cod de procedură penală (3) Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.)
Cei care au fost sau sunt concubini au dreptul de a refuza să dea o declarație în calitate de martor. Cu toate acestea, există o obligație a martorului de a face dovada că au convețuit sau convețuiesc cu suspectul sau inculpatul. Mai exact, simpla afirmație că aveți o relație de concubinaj sau că ați avut, nu este suficientă. Este necesar să faceți dovada acestei afirmații, dovada putând fi efectuată prin orice modalitate (fotografii, martori, mesaje, facturi utilități, etc).
Dacă sunt suspect sau inculpat pot refuza să dau declarație?
Dacă aveți deja calitatea de suspect sau inculpat, unul dintre cele mai importante drepturi pe care le aveți este dreptul la tăcere. Puteți să refuzați să dați o declarație cu privire la acuzația care vă este adusă de către organele de cercetare penală. O veche zicală din procedura penală ce circulă printre profesioniștii dreptului este că:
inculpatul este singura persoană din proces care nu este obligată să spună adevărul!
Refuzul de a da declarație nu va fi intrepretat pe plan procesual în niciun fel, adică nu va atrage nicio consecință negativă asupra dumneavoastră. Astfel, art. 83 Cod de procedură penală stipulează că: “În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: a) dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;“
Din interpretarea articolului de mai sus, trebuie să rețineți că, dacă refuzați să dați o declarație, nu vi se va înrăutăți situația în niciun fel. Însă, dacă dați o declarație, aceasta poate să vă înrăutățească situația juridică întrucât aceasta poate fi folosită și împotriva dumneavoastră. Declarația poate fi folosită în defavoarea dumneavoastră prin următoarele metode:
- poziția oscilantă pe care o aveți în raport de unele aspecte
- neconcordanțe între cele declarate de dumneavoastră și alți participanți la procesul penal
- confirmarea unor aspecte de către dumneavoastră și care înainte erau incerte
- aflarea unor elemente noi și care determină cercetări extinse
- poziționarea dumneavoastră la locul faptei dacă inițial nu erau elemente de certitudine că erați acolo
- constatarea nesincerității în raport de chestiuni despre care dumneavoastră nu știți încă că sunt certe
Se întâmplă în practică ca inculpatul să nu ofere o declarație în cursul procesului și să se facă propunere de arestare preventivă. Trebuie să rețineți, întrucât deseori se bănuiește de către inculpat sau de către rudele acestuia că, dacă ar fi dat o declarație nu ar mai fi fost arestat. Arestarea preventivă este cea mai severă măsură preventivă dintre toate care există (reținerea, control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestul preventiv) iar luarea acestei măsuri nu se face de către procuror ci de către un judecător de drepturi și libertăți. Or, dacă există temei pentru arestare în baza art. 223 Cod de procedură penală, declarația pe care ați fi dat-o nu ar putea să schimbe situația la 180 de grade și arestarea să nu se mai întâmple. Pentru a se lua arestarea preventivă, este necesar ca din probele existente la dosar, să existe o bănuială rezonabilă (nu o certitudine!) că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat și că trebuie arestat pentru a elimina pericolul (temporar!) din societate. Este evident că, declarația inculpatului, în cele mai multe cazuri, nu poate elimina complet posibilitatea luării măsurii arestului preventiv.
Totodată, din practică, este cunoscut că, organele de cercetare penală, au anticipat deja cursul dosarului, astfel că, ordonanța de reținere este deja pregătită la momentul audierii. Aceeași situație este și cu propunerea de arestare preventivă, propunere care nu este redactată pe loc de organul judiciar la momentul audierii ci este ante redactată.
Astfel, apărarea optimă poate fi asigurată doar prin consultarea întregului material de urmărire penală existent la dosar și apoi pregătirea dumneavoastră pentru a da o declarație care să cuprindă toate aspectele ce trebuie combătute în procesul penal.