Rechizitoriu reprezintă actul de sesizare a instanței de judecată, emis exclusiv de către procuror.

Dacă ai fost cercetat penal și urmărirea penală a ajuns la final, procurorul a adoptat o soluție.

Dacă a apreciat că există probe suficiente în cauză, a dispus trimiterea ta în judecată și a emis un rechizitoriu. Vedem mai jos ce urmează după ce acest pas și ce poți face mai departe.

---

Care sunt etapele procesului penal ?

Procesul penal are mai multe etape care se derulează succesiv în timp. Astfel, aceste etape sunt:

• Urmărirea penală
• Camera preliminară
• Faza de judecată și calea de atac a apelului
• Faza de executare

În funcție de interesul tău când citești acest articol, poți trece la lecturarea informațiilor etapei care te interesează.

---

Faza de urmărire penală

Procesul penal a debutat cu urmărirea penală. Dacă ai fost supus acestei urmăriri, ai observat că inițial ai avut calitatea de suspect.

După avansarea urmării penale și după ce s-au mai strâns probe, ai dobândit calitatea de inculpat. Poți citi acest articol mai detaliat despre diferența dintre suspect și inculpat.

Față de suspect, există posiblitatea reținerii pentru 24 de ore.

Inculpat ai devenit odată cu ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale. În acel moment, s-a conturat acuzația ta exactă.

Acțiunea penală se pune în mișcare doar de către procuror. Organele de urmărire penală nu pot pune în mișcare acțiunea penală, dar pot formula o propunere de punere în mișcare a acțiunii penale.

Odată cu dobândirea calității de inculpat, se pot lua și măsuri preventive, cum ar fi controlul judiciar sau arestarea preventivă.

Dacă ai observat în mass media că față de cineva s-a luat măsura arestării preventive, atunci îți poți imagina că ancheta se află într-un stadiu avansat. Totodată, există suficient de multe probe care susțin acuzația adusă persoanei respective.

Dacă vrei să afli mai multe despre măsurile preventive poți citi acest articol despre arestarea preventivă.

În fine, ulterior emiterii ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, procurorul poate finaliza și dosarul. Depinde de complexitatea acestuia.

Poate să finalizeze cauza prin emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată.

---

Camera preliminară și comunicare rechizitoriu

Cea de-a doua etapă a procesului penal o reprezintă camera preliminară. Odată cu debutul acestei proceduri ți se comunică rechizitoriul întocmit de procuror.

În această etapă se verifică:

• Competența instanței
• Legalitatea sesizării instanței
• Legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în faza de urmărire penală.

Dintre acestea, cea mai mare importanță o are verificarea legalității administrării probelor în faza de urmărire penală. De ce ? Pentru că doar probele legal administrate pot fi utilizate în procesul penal.

La acest moment se verifică tot dosarul de urmărire penală. Este o etapă esențială în procesul penal, mai ales în cazul inculpaților care nu recunosc acuzația adusă.

Practic, se verifică dacă, actele de urmărire penală efectuate de organele de urmărire penală au fost efectuate în mod legal sau abuziv prin încălcarea legii.

Nu se analizează în niciun caz dacă ești sau nu vinovat și nici dacă probele au aptitudinea să conducă la concluzia că poți fi vinovat sau nu.

Este esențial ca acest moment să nu fie depășit sau să fie analizat cu superficialitate. Ulterior, în faza de judecată, nu se mai poate discuta despre o probă care ar fi fost nelegal administrată în faza de urmărire penală.

Odată ce încheierea de cameră preliminară rămâne definitivă iar proba nu a fost exclusă, ea rămâne câștigată cauzei și va fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

---

Judecata în fond și apelul în penal

După depășirea etapelor anterioare, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății. Stabilește termenul de judecată la care vei fi citat.

La primul termen de judecată, vei fi întrebat pe ce procedură vrei să se desfășoare procesul. Aici ai doar două opțiuni. Reține că alegerea este extrem de importantă întrucât este ireversibilă. Poți alege:

• Judecata în procedură abreviată în cazul recunoașterii
• Judecată de drept comun în cazul în care nu recunoști acuzația adusă.

Este deosebit de important să te consulți cu un avocat înainte de a face această alegere. Ea are implicații pe tot parcursul procesului penal.

Limitele de pedeapsă sunt modificate în funcția de alegerea pe care o faci acum.

Procedura recunoașterii învinuirii

Dacă alegi procedura recunoașterii, atunci vei beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Reține că doar limitele de pedeapsă se reduc, nu și pedeapsa care ți se aplică!

Exemplu concret: dacă limitele de pedeapsă sunt de la 3 ani la 9 ani și alegi să mergi pe procedura recunoașterii atunci aceste limite se micșorează cu o treime.

Limita minimă de 3 ani devine 2 ani ca urmare a faptului că o treime din 3 ani înseamnă un an. Limita maximă devine 6 ani.

Drept urmare, noile limite de pedeapsă sunt de la 2 la 6 ani. Considerabil mai mici raportat la limitele inițiale.

Care e dezavantajul procedurii recunoașterii ?

În primul rând, nu contești acuzația. Deci recunoști tot ceea ce ți se scrie în rechizitoriu. Fără nuanțări, fără recunosc dar totuși nu este exact așa cum s-a scris în rechizitoriu.

Recunoașterea trebuie să fie totală și fără dubiu. Altfel, instanța va respinge cererea de a parcurge procedura abreviată.

Din dezavantajul de mai sus decurge și faptul că nu se administrează probe. Ca să ai parte de reducerea acestor limite, trebuie să recunoști în totalitate acuzația adusă și nici să nu contești probele administrate.

Totodată, alte probe nu se mai administrează în fața instanței de judecată.

De asemenea, trebuie să te consulți cu un avocat ca să poți aprecia asupra efectului real legat de reducerea limitelor de pedeapsă.

Uneori, în practică, nu se simte această reducere. De ce ? Simplu, dacă instanța dorește să îți dea 5 ani de închisoare, îți va da și dacă recunoști și dacă nu.

Astfel, trebuie analizat de un avocat dacă se impune contestarea probatoriului pentru a obține o soluție pozitivă sau nu.

Procedura de drept comun

Această procedură presupune că nu recunoști acuzația adusă. Avantajul acestei proceduri îl reprezintă posibilitatea administrării și readministrării probelor din urmărirea penală.

Ce probe se pot administra:

• Se pot reaudia martori la care să participe și avocatul tău, li se vor putea adresa întrebări;
• Se pot reaudia alți inculpați și li se pot pune întrebări;
• Se pot audia martori propuși în apărare;
• Se pot efectua rapoarte de expertiză și la care să ai un expert parte.

Beneficiul procedurii de drept comun este imens în ceea ce privește contradictorialitatea.

Cererile puse în discuție de avocatul tău vor fi soluționate de un judecător care le va pune în discuția tuturor participanților.

În această procedură, limitele de pedeapsă vor fi cele prevăzut de Codul penal.

Însă, există numeroase metode eficiente de a scădea limitele de pedeapsă (efect similar ca cel al recunoașterii) precum:

1. Reținerea unor circumstanțe atenunate:
   • săvârșirea infracțiunii sub imperiul unei provocări din partea persoanei vătămate;
   • depășirea limitelor legitimei apărări;
   • depășirea limitelor stării de necesitate;
   • acoperirea prejudiciului în mod integral.
2. Cauze speciale de reducere a limitelor de pedeapsă
3. Formularea unui denunț conform unor legi speciale.

În fine, toate acestea se încheie cu pledoaria finală. Reprezintă momentul final pentru care avocatul s-a pregătit. Prezentarea unui punct de vedere diferit de cel al acuzării și încercând să convingă prin argumente judecătorul.

Apelul împotriva sentinței

Dacă judecată s-a desfășurat în procedura de drept comun, în cele mai multe cazuri va exista apel.

Dacă ai fost achitat, cel mai probabil, Parchetul va face apel împotriva sentinței de achitare. Dacă ai fost condamnat, în mod evident, vei dori tu să faci apel.

Apelul se judecă doar de Curți de apel, indiferent dacă ai fost judecat la Judecătorie sau Tribunal.

Excepție face situația în care prima instanță a fost chiar Curtea de Apel, caz în care apelul va fi judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de apel, verifică, prin prisma motivelor de apel, dacă hotărârea dată de prima instanța este corectă sau nu.

În general, în apel nu se readministrează probele de la fond decât pentru motive foarte întemeiate. Nu te aștepta ca în apel să ți se reaudieze toți martorii de la fond.

De asemenea, nu te aștepta ca în apel să se facă o nouă expertiză. Sigur, teoretic toate acestea sunt posibile. Dar trebuie să aibe o justificare foarte întemeiată.

După acest stadiu, dosarul se încheie prin pronunțarea unei decizii definitive.

Reține că nu mai există expresia irevocabilă. Deciziile sunt doar definitive.

---

Clasare prin rechizitoriu

Prin rechizitoriu se poate dispune și clasarea. Clasarea poate viza mai multe persoane sau mai multe fapte. Asta depinde de argumentele procurorului.

Clasarea, atât cea prin ordonanță, cât și prin rechizitoriu, poate fi atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior. Ulterior, clasarea poate fi atacată și cu plângere la judecătorul de cameră preliminară.

Am scris un articol separat despre asta și poți citi ce înseamnă clasarea unui dosar.

---

Nulitatea unui rechizitoriu

Riguros juridic, nu vorbim despre nulitatea unui rechizitoriu ci despre neregularitate. Nulitatea afectează un procedeu probatoriu. Rechizitoriul are o sancțiune specifică și este denumită neregularitate.

Astfel, acest rechizitoriu poate fi atacat. După comunicarea rechizitoriului ai la dispoziție un termen de 20 de zile să faci cereri și excepții în camera preliminară.

În acest termen și în această procedură, poți ataca rechizitoriul și să invoci nulitatea unui rechizitoriu.

Cea mai întâlnită modalitate de a ataca un rechizitoriu o constituie lipsa descrierii faptelor. Mai precis, acel rechizitoriu nu are descrise faptele într-o manieră clară.

Această neregularitate este mai întâlnită în dosare mari în care elementul material al infracțiunii capătă o dinamică complexă, fiind mai greu de explicat.

Alte neregularități ale rechizitoriului pot privi lipsa semnării acestuia de către procurorul ierarhic superior.

---

Cât durează până se stabilește termenul de judecată pe fond în penal ?

După ce s-a emis rechizitoriu în cauză, instanța competentă este sesizată. Până se stabilească termen pe fond, trebuie să se parcurgă procedura camerei preliminare.

Mai întâi de toate, judecătorul de cameră preliminară va stabili un termen până la care se pot formula cereri și excepții cu privire la legalitatea urmării penale. Acest termen nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

În practică, este mai lung. Mai ales în dosare foarte mari, cu multe volume. Astfel, în unele dosare dosarul poate sta în cameră preliminară și 6 luni de zile.

Totodată, în camera preliminară, pot fi administrate mijloace de probă pentru dovedirea nelegalității unor procedee probatorii din urmărirea penală.

Toate acestea consumă timp.

După epuizarea fazei de fond a camerei preliminare, de cele mai multe ori se formulează și contestație.

Contestația, se judecă de către doi judecători, la instanța ierarhic superioară.

Dacă, de exemplu, cauza a fost judecată la Judecătorie în fond, contestația va fi la Tribunal.

Abia după ce devine încheierea de pe cameră preliminară definitivă, se stabilește termenul de judecată pe fondul cauzei.

În practică acest lucru durează de la minimul 3 luni de zile până la câțiva ani.

Cum pot grăbi stabilirea termenului de judecată pe fond ?

În principiu, poți grăbi stabilirea termenului de judecată pe fond dacă nu formulezi cereri și excepții pe cameră preliminară.

Acest lucru este ideal când vrei să recunoști săvârșirea infracțiunii de care ești acuzat.

În felul acesta, nu va mai exista procedura camerei preliminare propriu-zisă, nu se mai contestă actele din urmărire penală.

Totodată, nu se mai face contestație, având în vedere că ar fi lipsit de interes într-o asemenea situație.

Dar, dacă nu vrei să recunoști acuzația, trebuie să formulezi cereri și excepții pe cameră preliminară. Față de această necesitate, nu ai cum să grăbești procedura.

---

Restituirea cauzei la parchet în timpul judecății

În principiu, acest lucru nu este posibil. Odată ce judecarea cauzei a început, înseamnă că a fost depășită faza camerei preliminare.

Doar în camera preliminară există posibilitatea pronunțării unei soluții de restituire a cauzei la procuror.

Cu toate acestea, prin art. 386 indice 1 Cod de procedură penală din iulie 2023, s-a instituit reluarea procedurii camerei preliminare în caz de nulitate absolută. Astfel, acest articol prevede că:

Reluarea procedurii de cameră preliminară. Dacă în cursul judecății se constată nulitatea absolută a procedurii de cameră preliminară, instanța, prin încheiere, desființează actul prin care s-a dispus începerea judecății și stabilește limitele în care procedura va fi reluată, încheierea fiind supusă contestației în condițiile art. 425^1.

Pe scurt, există posibilitatea ca în timpul judecății, deci după depășirea fazei camerei preliminare, să se reia camera preliminară pe fondul existenței unei nulități absolute.

Practic, dacă se descoperă o cauză de nulitate absolută a camerei preliminare, această procedură poate fi reluată.

Având în vedere că se reia toată procedura camerei preliminare, nimic nu împiedică judecătorul de cameră preliminară să dispună o soluție de restituire a cauzei la Parchet.

Evident, procedeul este foarte dificil și rar întâlnit în practică.